Un câine care a trăit în urmă cu aproximativ 4.000 de ani a lăsat, fără să știe, o amintire care avea să supraviețuiască mileniilor. Arheologii din Turcia au descoperit urma lăbuței sale imprimată într-o cărămidă de lut, printre ruinele unei locuințe din Epoca Bronzului. Descoperirea oferă o imagine emoționantă a legăturii dintre oameni și prietenii lor patrupezi, o relație care există de mii de ani.
O lăbuță imprimată în lut a supraviețuit timp de 4.000 de ani
Descoperirea a fost făcută în situl arheologic Tavşanlı Höyük, din provincia Kütahya, în vestul Turciei. Aici, cercetătorii au găsit o cărămidă veche de aproximativ patru milenii, pe suprafața căreia se disting urmele unui câine, conform Archaelogy Ku.
Povestea din spatele descoperirii este surprinzător de simplă. În urmă cu 4.000 de ani, un câine a trecut peste o cărămidă de lut care fusese lăsată la uscat. Materialul era încă moale, astfel că lăbuța animalului a rămas imprimată în suprafața acestuia.
Cărămida s-a întărit ulterior la soare și a fost folosită la construirea unui perete. Locuința a fost distrusă într-un incendiu din Epoca Bronzului, iar materialele de construcție au rămas îngropate sub ruine. Mii de ani mai târziu, arheologii au recuperat cărămida, cu urmele animalului încă vizibile. Descoperirea a fost anunțată oficial pe 26 octombrie 2026 de ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy.
Câinii erau alături de oameni cu mult înainte să devină animalele de companie pe care le cunoaștem astăzi
Profesorul Erkan Fidan, coordonatorul săpăturilor arheologice, explică faptul că prezența câinilor în comunitățile umane din Anatolia are o istorie foarte îndelungată. De altfel, un studiu publicat în 2026 în revista științifică Nature a identificat dovezi genetice ale existenței câinilor domesticiți în această regiune încă de acum aproximativ 15.800 de ani.
Cercetătorii au descoperit și alte indicii ale apropierii dintre oameni și câini. În situl arheologic Pınarbaşı au fost identificate înmormântări deliberate ale unor căței, iar în localitatea neolitică Boncuklu au fost găsite rămășițe de câini îngropați alături de oameni.
Aceste descoperiri sugerează că animalele nu erau apreciate exclusiv pentru vânătoare sau protecție, ci puteau avea și un rol afectiv în comunitățile umane. Totuși, arheologii precizează că nu există suficiente informații pentru a stabili dacă animalul care a lăsat urma în cărămida de la Tavşanlı Höyük era un câine de companie în sensul modern al cuvântului.
O amintire care a supraviețuit civilizațiilor
Situl Tavşanlı Höyük are o istorie de aproximativ 8.000 de ani, iar săpăturile arheologice desfășurate din 2021 au scos la lumină numeroase vestigii ale comunităților care au locuit aici. Printre obiectele descoperite se numără arme, ceramică și rămășițe ale unor construcții distruse de incendii. Dar, dintre toate aceste mărturii ale trecutului, o simplă urmă de lăbuță reușește să spună o poveste aparte.
Nu știm cum arăta câinele, cui aparținea sau dacă avea un nume. Știm doar că, într-o zi obișnuită de acum patru milenii, a pășit peste o bucată de lut proaspăt. Iar urma lui a rămas acolo până astăzi, amintindu-ne că povestea prieteniei dintre oameni și câini este mult mai veche decât civilizația modernă.
